Duminica Vamesului si a Fariseului

Viața parohiei Februarie 22, 2013

 

            Cu Duminica Vameşului şi Fariseului începe perioada Triodului. Aceasta este perioada pregătitoare a Sfintelor Paşti în Biserica Ortodoxă.

             Iisus spune pilda vameşului şi fariseului pentru unii care se credeau neprihaniţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi. Pilda pune în contrast un fariseu şi un vameş. Fariseul se ruga în picioare mulţumindu-i lui Dumnezeu că nu este ca ceilalţi oameni hrăpăreţi (lacomi de avere), nedrepţi sau preacurvari sau chiar ca vameşul care stătea lângă el, adăugând că el posteşte de două ori pe săptămână şi dă zeciuială din toate veniturile sale. Vameşul, în schimb, stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să-şi ridice spre cer, ci se bătea în piept zicând: ,,Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!". Iisus ne spune că vameşul s-a pogorât acasă mai îndreptat prin rugaciune decât fariseul. Căci oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.(Lc18.10-14)

            Pilda ne arată că trufia se înalţă adeseori din solul unei anumite corectitudini morale care ajunge pricină de dispreţuire a celorlalţi oameni şi că smerenia adevărată creşte uneori din lacrimile păcătoşilor.

„Omul care face precum vameşul, este înălţat. Cel dintâi (fariseul) nu se poate vindeca, pentru că el nu poate vedea că este bolnav; cel de al doilea (vameşul) este bolnavul care se află pe calea vindecării, pentru că el şi-a recunoscut boala, s-a aşezat sub ascultarea Domnului şi a luat leacul.“

                                   Sf. Nicolae Velimirovici

            „Smerenia ne aşează în starea firească a existentei noastre. Ea nu este o virtute printre celelalte, care să se adauge la viaţa noastră duhovnicească, ci este o aşezare fundamentală a omului, care se vede în prezenţa lui Dumnezeu, îi recunoaşte atotputernicia, se uimeşte în faţa măreţiei Lui, apoi îşi vede micimea şi nemernicia sa şi recunoaşte smerit că tot ceea ce are şi însăşi existenţa lui, este un dar al negrăitei iubiri şi milostiviri dumnezeieşti, fără de care nu poate face nimic.

Inceputul înnoirii noastre nu se poate deci face altfel decat prin intrarea in randuială, prin smerenie. De aceea pregătirea pentru sfântul şi marele Post o incepem cu smerenia, ca să trăim în această vreme şi apoi cu ea să călătorim de-a lungul intregii vieţii acesteia, ştiind că numai călătorind pe cea mai bună cale vom avea odihna sufletelor noastre, in veacul de acum şi in vecii vecilor.“

                                   Parintele Petroniu Tanase

              „Vameşul, suin­du-se la templu cu credinţă oarecând şi rugându-se lui Dumnezeu, s-a îndreptat, căci cu suspinuri a venit şi cu lacrimi şi cu zdrobire de inimă, toată povara păcatelor a lepădat-o prin ispăşire”

               „Pe fariseul ce se îndreptăţea pe sine, lăudân­­­du-şi faptele, l-ai osândit, Doamne, şi pe vameşul, ce s-a smerit şi cu suspinuri a cerut iertare, l-ai în­dreptat. Că nu primeşti gândurile cele înălţate, şi inimile cele zdrobite nu le defăimezi. Pentru aceasta şi noi, cu smerenie, cădem înaintea Ta. Cel ce ai pătimit pentru noi, dă-ne iertare şi mare milă!”

            Din cântările Triodului la Duminica Vameşului şi a Fariseului

                "...deschide conştiinţa ta înaintea lui Dumnezeu, arată-I lui rănile tale, şi cere de la Dânsul doctoria cea vindecătoare. El nu te va pedepsi pentru acestea, ci le va vindeca; şi dacă tu ai vrea să le taci către Dânsul, El totuşi ştie totul. Spune-le dar pentru ca aceasta să-ţi folosească; spune-I Lui păcatele tale, pentru ca tu să te eliberezi ele ele."

                                    Sf. Ioan Gură de Aur

                  Să nu ne rugăm, fraţilor, ca fariseul, căci cel ce se inalţă pe sine se va smeri; ci să ne smerim inaintea lui Dumnezeu ca vameşul, prin postire, strigând: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi păcătoşii!

                 Dumnezeu să vă binecuvânteze.