Sf. Mare Mucenic Dimitrie si Sf Dimitrie Basarabov, sfinti dragi sufletelor noastre

Viața parohiei Octombrie 26, 2013

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie (26 octombrie)

În tradiţia creştină sunt pomenite multe persoane sfinte care au fost pentru generaţii de-a rândul de creştini modele de eroism, de vitejie şi de mărturisire a credinţei chiar cu preţul vieţii. Martirii sunt eroii credinţei. Pe sângele lor s-a întărit Biserica lui Hristos în vremuri de grele încercări. Pe jertfa lor s-a întemeiat credinţa celor ce i-au cinstit cu evlavie, fiind un exemplu sfânt pentru toţi cei care s-au botezat întru Hristos Mântuitorul. Tradiţia cinstirii martirilor datează chiar dintru începuturile Bisericii creştine. Domnul Iisus S-a jertfit pentru a noastră mântuire, căci prin sacrificul Său pe Cruce s-a întemeiat Biserica. Martirii sunt cei care au dus mai departe, prin jertfa lor, amintirea Jertfei mântuitoare.

În calendarul creştin, la mijlocul toamnei, ne străluceşte în amintirea tuturor chipul unui mare martir: Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – unul dintre cei mai cunoscuţi şi cinstiţi martiri ai Bisericii. Un om care a arătat că mai de preţ decât poziţia socială, averile sau funcţiile pe care le poate dobândi un om în această viaţă,  este credinţa în Dumnezeu, râvna pentru viaţa veşnică în comuniune cu Dumnezeu. Iar Sfântul Dimitrie a arătat aceasta din plin. Numele său îndeamnă la respect, cinstire şi la urmarea exemplului său extraordinar.

Sfântul Dimitrie s-a născut şi a trăit în cetatea Tesalonic (Grecia) pe la sfârşitul secolului al III-lea -  începutul celui de-al IV-lea, în timpul împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu (284-305) – cunoscuţi în istorie mai ales pentru sângerosele persecuţii pe care le-au declanşat împotriva creştinilor, în care vedeau un mare pericol pentru stabilitatea imperiului. Chiar dacă timpul a dovedit că se înşelau, căci creştinii erau cetăţeni model, oameni de o mare probitate morală, cu o viaţă clădită pe principii religios-morale creştine pe care le respectau cu convingere, persecutorii i-au asuprit cu o ură greu de înţeles. Ultima perioadă dinaintea Edictului de la Milano, prin care Constantin cel Mare a pus capăt persecuţiilor nedrepte, a fost una extrem de sângeroasă. Mii de creştini au suferit moarte martirică doar pentru „vina” de a fi mărturisit credinţa în Hristos. Şi Sfântul Dimitrie a fost unul dintre aceştia. S-a născut într-o familie aleasă, a unui mare dregător din Tesalonic şi a primit o educaţie aleasă. Credinţa creştină a primit-o în familia sa, crescând în respectul faţă de cele sfinte şi faţă de semeni, în iubirea învăţăturilor creştine şi a virtuţilor pe care Mântuitorul ne îndeamnă să le urmăm cu credinţă. A ajuns un tânăr înţelept, un model pentru mulţi tineri din vremea sa, pentru calităţile sufleteşti cu care îşi împodobise viaţa. Pe plan social el a urcat în poziţii înalte, tocmai datorită calităţilor sale deosebite, pentru care se făcuse admirat şi preţuit de către cei din Tesalonic. Se ştie despre Sfântul Dimitrie că a ajuns să fie o importantă căpetenie militară în Tesalonic, remarcat pentru seriozitatea şi vitejia sa. Faptul că era creştin avea să fie adus la cunoştinţa împăratului Maximian de uniibinevoitori, lucru ce a stârnit mânia acestuia. În timpul persecuţiilor, proba de credinţă faţă de împărat era să îi fie aduse jertfe la templu, ca unul ce se socotea zeu în viaţă. Cei care refuzau să jertfească pentru împărat, erau socotiţi nişte trădători, nesupuşi împăratului, oameni periculoşi pentru ordinea din Imperiul Roman.

Martiriul Sfântului Dimitrie avea să se petreacă atunci când însuşi împăratul a trecut prin Tesalonic. În semn de omagiu şi supunere, toate căpeteniile i s-au închinat şi i-au adus jertfă la templu, ca unui zeu pe pământ. Dimitrie a refuzat categoric acest lucru, ceea ce l-a mâniat rău pe Maximian. La porunca sa a fost aruncat în temniţă, în speranţa că se va căi şi va renunţa la credinţa creştină. Ştia că în faţa pericolului morţii, mulţi oameni cedează şi fac compromisuri.  Nu ştia însă ce fel de om era Dimitrie şi cât de mult însemna pentru el credinţa în Hristos – Adevăratul Împărat al acestei lumi. Nu deşertăciunile acestei vieţi trecătoare erau mai importante pentru el, ci viaţa veşnică cu Hristos!  De aceea a fost gata să renunţe la toate acestea şi chiar la viaţă, rămânând întru toate credincios Domnului. Un act de mare eroism spiritual!

Pentru a-i înfricoşa până şi pe cei mai curajoşi dintre creştini, împăratul a organizat un spectacol sângeros în mijlocul Tesalonicului, punându-i pe creştinii pe care îi prinsese să se lupte cu un soldat fioros pe nume Lie, un om de statura lui Goliat din Biblie. Mulţi creştini au fost omorâţi de crudul soldat. Unul dintre aceştia, pe nume Nestor, a mers la temniţa unde era închis Dimitrie, cerându-i să se roage pentru el, căci se va lupta cu fiorosul Lie. I-a cerut binecuvântarea celui ce pătimea pentru Hristos, pentru că recunoştea că este un om sfânt, un om al lui Dumnezeu. Dimitrie i-a zis doar atât: „Şi pe Lie vei birui şi pe Hristos îl vei mărturisi!” . Precum David odinioară, şi Nestor avea să-l biruiască pe Lie, spre uimirea tuturor. Împăratul s-a înfuriat când a auzit că Dimitrie este cel ce l-a îndemnat pe Nestor şi l-a încurajat prin binecuvântarea sa. Tânărului Nestor i s-a tăiat capul, iar Dimitrie a fost omorât, soldaţii străpungându-i trupul cu suliţele. Amândoi şi-au dat viaţa ca nişte martiri, ca nişte viteji ai lui Hristos.  Trupul lui Dimitrie a fost luat şi îngropat cu multă cinste de către creştini, aşa cum se cuvenea unui erou ca el. Cu timpul, din mormântul său au început să curgă picuri de mir frumos mirositor, prin care s-au săvârşit multe minuni şi vindecări, aşa cum Dumnezeu lasă multe semne pentru adeverirea aleşilor Săi. De aceea Sfântul Mare Mucenic Dimitrie mai este cunoscut şi caIzvorâtorul de mir. Trupul său a stat mai mulţi ani într-o catacombă din Tesalonic, desupra căreia un anume dregător Leontie avea să construiască în anii libertăţii creştinismului o biserică mare şi încăpătoare, în care moaştele Sfântului au fost aşezate cu multă cinstire. Şi astăzi se poate vizita catacomba în care a fost aşezat pentru prima oară trupul Sfântului Dimitrie, pe care tesalonicenii l-au socotit mereu ca un ocrotitor sfânt. Nici tânărul Mucenic Nestor nu a fost uitat. El este pomenit de Biserică a doua zi după Sfântul Dimitrie, pe 27 octombrie.

Sfântul Dimitrie (sau Dumitru) este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi la poporul român. Exemplul său de curaj şi credinţă a fost cinstit din plin de evlavia strămoşilor noştri. Multe biserici s-au ridicat în cinstea sa. Mulţi oameni îi poartă numele. Sunt multe obiceiuri legate de sărbătoarea sa. În tradiţia folclorică românească, acest Sfânt e numit şiSânmedru, iar praznicul lui desparte vara păstorească de iarna păstorească. În tradiţia populară Sfântul Dumitru şi Sfântul Gheorghe sunt fraţi, iar după cum s-au înţeles, Sfântul Dumitru trebuie să desfrunzească acum pădurile şi să-i cheme pe toţi la sărbătoarea recoltei, obicei păstrat până azi în multe zone ale ţării noastre.

Sfantul Dimitrie Basarabov (27 Octombrie)

Un sfânt cu o viaţă care oferă un exemplu de credinţă pentru toţi creştinii ortodocşi de pretutindeni care-l prăznuiesc în fiecare an la 27 octombrie, Cuviosul Dimitrie cel Nou, este şi protectorul Bucureştiului.

Născut în satul bulgar Basarabov, într-o familie de oameni săraci, dar cu mare credinţă în Dumnezeu, Sfântul Dimitrie cel Nou şi-a câştigat de mic existenţa îngrijind vitele sătenilor, pentru că n-a putut urma o şcoală.

Din tinereţe a avut chemare pentru viaţa monahală, de aceea a lăsat lumea şi s-a retras într-o peşteră din apropierea satului, pe malul râului Lom, unde s-a nevoit întreaga viaţă, rugându-se şi postind.

Când a simţit că se apropie momentul trecerii lui la Domnul, s-a aşezat între două lespezi de piatră şi, curând, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Moaştele lui, găsite printr-o minune

Nimeni n-ar fi ştiut de moaştele sfântului, dacă el nu i s-ar fi arătat în vis unei fete bolnave căreia i-a promis tămăduirea dacă părinţii ei îi vor scoate rămăşiţele sale din apele râului Lom, unde ajunseseră. După ce moaştele lui au fost scoase la lumină, fata s-a atins de ele şi pe dată s-a vindecat.

Timp de cinci secole, ele au fost păstrate într-o biserică din satul Basarabov, apoi în anii războiului ruso-turc (1768-1774), generalul rus Saltacov le-a luat cu el, pentru a nu fi profanate de turci.

Ajungând el în Bucureşti, le-a lăsat aici la rugămintea Mitropolitului Grigorie al II-lea al Ţării Româneşti. De atunci, racla în care erau păstrate moaştele Sfântului Dimitrie au rămas la Catedrala Patriarhală din Bucureşti, fiind scoase în procesiune şi săvârşind minuni când oraşul era ameninţat de război sau de ciumă.

Generalul a dus cu el doar o parte (mâna dreaptă a sfântului) despre care se crede că se află în prezent în galeriile subterane ale Lavrei Pecerska (Schitul Peşterilor) din Kiev, unde sunt păstrate peste 150 de sfinte moaşte.

În Primul Război Mondial, moaştele au fost furate

Era februarie 1918 când un grup de soldaţi bulgari a furat moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou de la Patriarhia Română, deoarece avea credinţa că ele aparţin de drept Bulgariei. La cererea Mitropolitului Conon, germanii, sub ocupaţia cărora se afla România atunci, au intervenit, i-au oprit pe bulgari la Giurgiu şi au adus înapoi sfintele moaşte. Dacă n-ar fi fost găsiţi bulgarii, probabil că le-ar fi dus la Mănăstirea „Sfântul Dimitrie Basarabov“ din satul natal al sfântului.

Mănăstirea „Sfântul Dimitrie Basarabov“

La 80 km de Bucureşti şi 10 km de Ruse, în Bulgaria, chiar pe locul unde se găsea peştera în care a trăit Sfântul Dimitrie Basarabov, a fost săpată în stâncă Mănăstirea „Sfântul Dimitrie Basarabov“.

Ctitorie a familei Basarabilor, schitul a fost realizat cu puţin timp înaintea întemeierii Ţării Româneşti (secolul al XIV-lea), iar biserica a fost ridicată în anul 1865, tot cu sprijin românesc.

Din anul 2005, aici se găseşte o icoană care conţine părţi din moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou, primită din partea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Momentul oferirii acestui dar de mare preţ a coincis, deloc întâmplător, cu o renaştere a zonei. De asemenea, de atunci credincioşii nu contenesc să mulţumească sfântului pentru minunile săvârşite de el prin intermediul acestor sfintelor odoare.

Sfântul Dimitrie îi ocroteşte şi pe românii din străinătate

- La Biserica „Sfântul Pantelimon“ din Polihni, Grecia, alături de creştini ortodocşi greci participă la slujbe un număr mare de credincioşi români, stabiliţi acolo. De aceea, în anul 2009, Patriarhia Română a dăruit un acoperământ al Sfântului Dimitrie cel Nou parohiei, care se dovedeşte un mare sprijin sufletesc pentru toţi credincioşii.

- În localitatea Mount Hope (Muntele Speranţei) din statul New York, SUA, Sfântul Dimitrie cel Nou a inspirat crearea unei comunităţi monahale. Mănăstirea „Sfântul Dimitrie Basarabov“ a fost construită şi sfinţită de Părintele Vasile Vasilachi, fost slujitor al Catedralei Patriarhale din Bucureşti şi stareţ al Mănăstirii Antim.

Rugăciune către Sfântul Dimitrie cel Nou

Apărătorule al nostru din nevoie, pentru lucrarea de multe minuni laude de mulţumiri aducem ţie, noi, nevrednicii, şi ca acela ce eşti minunat şi preamilostiv, izbăveşte-ne pe noi din toate nevoile ca să cântăm ţie: bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie! (fragment din „Acatistul Sfântului Dimitrie Basarabov“)