Părintele Justin Pârvu a murit. O flacără a ortodoxiei şi a românismului s-a stins

Viața parohiei Iunie 17, 2013

"La ora 22:40, ora României, după o suferinţă de mai multe săptămîni şi după un chin care s-a acutizat în ultimele ore, Părintele Justin Pârvu a încetat din viaţa aceasta trecătoare şi s-a mutat la cereştile cete, la Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori pe care atît i-a iubit şi după care atît a jinduit."

Acest anunţ cutremurător din această seară, a facut ca inimile şi sufletele a mii de români să plângă cu lacrimi de durere şi dor pentru pierderea celui mai mare duhovnic pe care îl mai avea ortodoxismul românesc.

Pentru o scurtă edificare a celui ce a fost Părintele Iustin Pârvu vom încerca să-l prezentăm în câteva cuvinte.

Părintele Iustin Pârvu s-a născut la 10 februarie 1919 în satul Petru Vodă, com. Călugăreni, jud. Neamţ şi a primit numele de botez Iosif, având încă 4 fraţi mai mari. Între 1926-1931 a facut şcoala primară şi a urmat mai bine de doi ani de şcoală complementară. În 1936 a devenit frate la Manastirea Durău.

În 1937 a fost trimis să studieze la Seminarul Teologic de la Cernica şi l-a continuat la seminarul de la Valcea şi apoi la Roman. 

A fost tuns în monahism în 1940 iar în 1941 a fost hirotonit preot.

În timpul razboiului, respectiv în perioada 1943-1944 a fost trimis preot misionar pe Frontul de Est, numai în zona Neamţului. 

În 1948 a fost condamnat la 12 ani de închisoare pe motive politice şi a trecut prin închisorile comuniste de exterminare de la Aiud, Baia Sprie, Gherla şi Periprava.

În 1960, după ispăşirea pedepsei de 12 ani, a mai urmat o prelungire a condamnării – de 4 ani, la Aiud. A fost eliberat în 1964, prin decretul de eliberare a deţinutilor politici. 

În perioada 1964-1966 a revenit în locurile natale, a locuit în casa părintească şi a lucrat pe unde a găsit.

Din 1966 până în 1974 a fost preot monah la Mănăstirea Secu iar din 1974 în 1989 a fost preot monah la Mănăstirea Bistriţa. 

În 1976 efectuează călătoria (visată mereu, din copilarie) la Muntele Athos. 

În 1989 a revenit ca preot monah la Secu, până în 1991.

În 1991 a sosit la Petru Vodă, împreună cu monahii Ignat şi Calinic, unde a început punerea temeliei Mănăstirii Petru Vodă (de calugari), unde a fost stareţ şi preot monah, până în ziua de azi. 

În 2000 a început construirea schitului de maici de la Petru Vodă, a clădirilor cu chilii, a azilului de batrâne, a centrului de plasament pentru copii şi a spitalului.

Începând din 2002 a ctitorit mai multe aşezăminte monahale, dintre care amintim două foarte importante, legate de martirii închisorilor comuniste, respectiv Schitul de la Aiud, şi în prezent este în construcţie Mănăstirea de la Poarta Albă (în amintirea celor pieriţi la Canalul Dunare-Marea Neagră).

Cum l-am putea defini într-o singură frază pe părintele Iustin? "O uşă veşnic deschisă a iubirii jertfelnice şi a mărturisirii. "

Să ne rugăm pentru sufletul Parintelui Iustin şi să nădăjduim ca Domnul să-i dea îndrăzneala să mijloceasca din ceruri pentru Biserica şi neamul românesc, pentru păstrarea în unitate, în dreapta-credinţă şi în Duhul Adevarului!