Duminica Infricosatoarei Judecati

Viața parohiei Februarie 22, 2014

”Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.  Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;  gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.

Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?   Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?  Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.

Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.  Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?  El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.  Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică." (Evanghelia după Matei, capitolul 25, 31-46)

Dacă de multe ori Domnul Hristos le-a vorbit oamenilor şi apostolilor despre împărăţia cerurilor prin diferite parobole cu felurite înţelesuri, zicând "asemănatu-sa împărăţia cerurilor ...", de data aceasta le vorbeşte direct şi clar despre intrarea în împărăţia cea mai presus de cuget, acolo unde Dumnezeu a  pregătit celor ce-L iubesc "cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit".

Prima data Domnul Hristos a venit în lume smerit, născându-se într-o peşteră de animale, fără să facă multă zarvă, fără să de-a ştire lumii întregi ci doar unora, stând ascuns şi tăinuit până la 30 de ani şi de abia apoi arătându-se pe Sine a fi Dumnezeu prin multe minuni şi cuvinte. Domnul Hristos S-a făcut cunoscut în lume fără să se impună, fără să treacă peste bunăvoinţa oamenilor, ci mereu Se descoperea celor care credeau în El, celor care veneau să ceară ajutor, bolnavilor, săracilor, orbilor, vameşilor, şi tuturor celor ce se bucurau văzându-L. Aşa a făcut şi după Învierea Sa, aşa face şi astăzi cum a făcut dealungul întregii istorii: "Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine."

N-a dat niciodată buzna Domnul în sufletul nimănui, n-a trecut peste voinţă vreunui om ci l-a respectat, l-a iubit şi i-a acceptat alegerea, arătându-i că este o fiinţă liberă.

Unii au deschis uşa şi L-au primit alţii nu, unii mai au timp s-o deschidă...

Dar a doua oară Domnul vine "întru slava Sa" cu toţi sfinţii îngeri, de faţă fiind miliarde şi miliarde de oameni, toţi oamenii care s-au născut sau se vor naşte, toţi oamenii care au murit sau vor muri, toţi oamenii indiferent de religie, naţionalitate, culoare, statut social....toată omenirea de la Adam până la ultimul născut.

Atunci Cel smerit se arată Judecător al lumii, Cel batjocorit vine şi Se înfăţişează ca Dumnezeu Atotputernic, atunci Cel uitat de mulţi şi vândut pe fel de fel de patimi se arată ca fiind Cel ce mereu ne-a avut în grijă, mereu ne-a ţinut pe braţe....atunci Iisus va fi cunoscut de toţi.

Atunci Dreptul Judecător împarte cu exactitate pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre, şi va pune oile de-a dreapta şi caprele de-a stânga. Atunci Domnul Iisus Hristos le va spune celor de-a drepta: "Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii !"

Nu e o suprinză pentru cei de-a dreapta; asta nu pentru că erau mândri şi se credeau buni, ci pentru că chiar Domnul ne-a spus că împărăţia cerurilor este chiar înlăuntrul nostru, pentru că s-au întâlnit cu Hristos chiar în poruncile Lui, pentru că au trăit în împărăţia cerurilor la Sfânta Liturghie ( "Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi  a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.").

Cei de-a dreapta se cunosc foarte bine cu Hristos, au vorbit mult la rugăciune cu El, au trăit multe împreună cu El, L-au întâlnit de multe ori în viaţa lor. Cei de-a drepta vin la Hristos ca la un vechi prieten, cu mare dragoste, bucurându-se că de data aceasta nu se vor despărţi.

Pe când cei de-a stânga au auzit de El poate, dar nu-L cunosc, i-au rostit numele dar nu i-au deschis uşa....sufletului. L-ar fi ajutat dacă S-ar fi recomandat, l-ar fi primit în casă, i-ar fi dat de mâncare, L-ar fi primit ca pe un mare împărat, dar nu L-au văzut. Cei de-a stânga au ales singuri să nu-L cunoască, n-au avut timp de Dumnezeu, au fugit după altele, Hristos le e străin, se arată ca un necunoscut, deşi atotputernic.

"Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri."

Dumnezeu vrea milă nu jertfă, nu vrea să-i vindecăm pe cei bolnavi ci doar să-i vizităm, nu vrea să-i scoatem afară din temniţă pe prizonieri ci doar să-i cercetăm, nu aşteaptă mese pompoase şi băuturi alese ci o pâine şi un pahar cu apă, nu vrea haine scumpe ci doar cele ce sunt în plus...

Astfel, după ce în prima duminică din această perioadă binecuvântată am fost conştientizaţi, prin pilda vameşului şi a fariseului, pe de o parte asupra importanţei rugăciunii în viaţa noastră duhovnicească, iar pe de altă parte, despre valoarea smereniei creştine, iar în cea de a doua duminică - a Fiului risipitor - am înţeles că pocăinţa sinceră şi curată este capabilă să deschidă uşile milostivirii cereşti şi ale Împărăţiei lui Dumnezeu, Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi continuă această introducere în atmosfera duhovnicească a celui mai important post creştin - Postul Patruzecimii -, chemându-ne şi îndemnându-ne la o adâncă meditaţie, mai întâi asupra realităţilor celor de pe urmă ale vieţii personale şi ale lumii, iar apoi, aşa cum o face totdeauna credinţa creştină, susţinându-ne în efortul de îndreptare şi de îmbunătăţire morală, prin prezentarea şi îndemnul către faptele bineplăcute lui Dumnezeu şi folositoare sufletelor noastre - în mod deosebit al milosteniei creştine.