In Sfintele Sarbatori ale Craciunului, departarile toate sunt date la o parte, atat cele istorice cat si cele geografice, precum si cele cosmice, pentru ca omenirea tuturor timpurilor si a tuturor locurilor sa aiba bucuria de a fi prezenta la Nasterea Domnului. Dumnezeu coboara din ceruri si vine catre tot pamanteanul cu iubire si mantuire, de aceea si omenirea toata alearga catre El sa-L intampine. Gloria cerului acum se revarsa pe pamant si lumea toata s-a umplut de o lumina cereasca. Acum avem o deschidere de cer, o deschidere de rai, in care din nou Dumnezeu e cu faptura Sa, Omul, si firea toata cu Creatorul sau.
Dar ceva mai mult, miracolul istoriei nu se opreste numai la atat! Caci nu numai noi oamenii suntem aceia care alergam pe aripile spiritului ca sa fim prezenti cu duhul la Nasterea Domnului de la Betleem, dar in acelasi timp, Betleemul ce a avut darul de a fi primit cel dintai Nasterea Domnului, vine prin veacuri catre noi in fiecare an, ca o Icoana vie invaluita cu vapai ceresti, oriunde pe intinsul pamantului, in toate continentele, in fiecare tara, in orice oras sau sat, la munte ca si la campie, si in orice suflet omenesc ce voieste sa-l primeasca. Acesta e un alt mare dar dumnezeiesc al Dumnezeului ce vine sa se nasca si ca Om. Si asa astazi, ca si ieri, e o primire a Lui, ori o respingere a Lui de catre noi, oamenii. Nimenea, astazi ca si alta data, nu ramane indiferent la Nasterea Domnului, ori Il primim si-I acordam salas in mintea si inima noastra, ori nu-L primim in casele noastre ca si betleemitenii cei din inceput, si atuncea totusi Hristos se naste in afara de lumea neospitaliera, in ieslea de la staulul blandelor animale. Intr-adevar nimenea nu ramane cu nepasare la Nasterea Domnului, cei buni si credinciosi Il primesc, iar cei rai si plini de ei continua sa nu-L primeasca!
Pentru noi toti, in Sfintele Sarbatori ale venirii Domnului pe pamant, din nou se deschid paginile eterne ale Sfintelor Evanghelii la cele dintai capitole ale Nasterii Domnului, pe ale caror randuri sfinte, ca pe niste trepte ceresti, Dumnezeu coboara cu intelegere catre noi, iar noi ne inaltam gandurile catre El ca sa-L proslavim. Si asa prin Cartea Dumnezeiasca a Bibliei, noi avem bucuria unei intalniri sfinte cu Dumnezeu, in locasul Sau cel sfant de pe acest pamant. Si asa, fiecarui om sau femeie, batran sau copil, i se da harul unei trairi sfinte cu fiorul unei gingasii a sufletului in prezenta Pruncului Sfant, a Maicii Domnului, a batranului Iosif, a Pastorilor ce privesc cu uimire, a magilor ce au venit din departari sa se inchine, aratand tuturor ca omenirea toata alearga catre Dumnezeu, dorindu-L sa-L aiba in inima lor, ca sa intemeieze o omenire noua!
Intr-adevar, ieri ca si astazi, toate popoarele din toate veacurile si locurile alearga prin istorie sa fie cu Dumnezeu si Dumnezeu cu ei!
De aceea, in aceste sfinte Sarbatori ale Nasterii Domnului, la toate popoarele crestine si la noi, e o mare bucurie venita din ceruri. Portile cele de arama ale cerului acuma s-au deschis cu revarsari de lumina peste tot pamantul; cantari de coruri ingeresti au cutremurat vazduhul, caci coboara inca de sus Insusi Dumnezeu ce vine :
Sa se nasca
Sa ne mantuiasca!
Acum, fiecare casa sau coliba se umple de un vazduh ceresc, in care vine sa se nasca Hristos Domnul,ca-n Betleemul cel de demult! De aceea si vin colindatorii pe la ferestre, sa se bucure si ei, zarind in casa o candela aprinsa la Icoana Nasterii Domnului pe care vin sa o slaveasca si ei, prin cantari de colinde, ca si ingerii din campiile Betleemului, vestind pastorilor Nasterea lui Hristos. In vreme ce noi cei din casa, ce am dat salas lui Hristos in vazduhul camerei noastre, privim cu drag si cu uimire la ochii ce scanteiaza de bucurie ai copiilor ce colinda pe Domnul Cel Sfant ce s-a nascut :
"Mititel si infatisel".
In aceasta noapte sfanta a Nasterii Domnului toate satele si orasele din Romania rasuna de colindele copiilor si ale tineretului, precum si de ale batranilor, din Maramures pana-n Banatul Sarbesc, din Bucovina pana la Dunare, din Arad si pana la Mare, si din Tisa pana la Nistru, caci astazi,
S-a nascut noua Hristos
Cel cu nume frumos.
Pretutindenea pe intinsul tarii intalnesti coruri si colindatori, cantatori cu steaua, pastori si magi, irozi si jieni, in vestminte imparatesti vestind bucuria Nasterii Domnului in toate orasele si satele:
Praznic luminos
Stralucit frumos
Azi ne-a rasarit
Si ne-a veselit.
Caci pe tot intinsul tarii, toate casele crestinilor sunt salase ale lui Hristos, un Betleem in care a venit sa se nasca Hristos, Care trebuie slavit si colindat,
Caci pe Fiul Cel din vecie,
Ce l-a trimis Tatal mie,
Sa se nasca
Si sa creasca
Sa ne mantuiasca.
E bucuria unui popor intreg acum cu Dumnezeu si a unui pamant cu Sfantul Cer ce-si revarsa binecuvantarile sale. E atata credinta in Dumnezeu la acest popor si e atata iubire pentru Noul Nascut incat ce n-au dat altii la Nasterea Domnului, ofera poporul roman Maicii Domnului, cum aflam dintr-o colinda din Bucovina:
La Vetleem colo-n jos,
Cerul arde de lumina
Prea Curata naste astazi pe Hristos.
Nu mai plange Maica Mea,
Scutecele noi ti-om da
Pruncul Sfant de-a infasa.
Aceasta darnicie catre Dumnezeu si Maica Domnului, poporul roman si-a aratat-o permanent de-a lungul istoriei lui milenare, zidind in fiecare sat si oras biserici, care sa fie salase imparatesti pentru Hristos. Dar ceva mai mult, pana si in pustiurile cele mari si pe crestetul Carpatilor, prin codri si poieni, romanii au zidit biserici si manastiri si schituri ca sa fie salasuri pentru Hristos. Si asa, la temelia acestui pamant al tarii lor, romanii au pus temelia de neclintit a Bisericii lui Dumnezeu, a unui salas sfant si vesnic pentru Creatorul lumii, pe care nimenea nu-l poate clinti din locul lui, ca si soarele si luna si stelele de pe cer, care-si au locul lor oranduit de Dumnezeul firii. La fel si poporul roman se afla pentru vecie cu Dumnezeu in arcul Carpatilor, pe podisul Bucovinei si al Moldovei, pe inaltimile Maramuresului si ale Transilvaniei, in campiile Banatului si ale Olteniei, in cele ale Munteniei si Dobrogei si ale Basarabiei. Acesta-i Betleemul eternitatii Neamului Romanesc, in care Dumnezeu si Om nazuiesc sa fie una, caci pentru noi Cel nascut la Betleem nu e numai „Domnul tuturor popoarelor, dar si al Romanilor!"
Cu aceste bucurii divine de la Nasterea Domnului, revarsate in sufletul poporului unde bate o inima de roman, ce are in ea salas sfant al lui Hristos, fac urarea tuturor de Sfintele Sarbatori, pe care si-o spun cu drag de frate si de sora toti romanii unii altora:
La anul si la multi ani!
