In fiecare an, pe 12 decembrie, biserca noastra crestin-ortodoxa il sarbatoreste pe Sfantul Spiridon, cel numit si "factor de minuni".
Sfantul Spiridon s-a nascut in Askia, Cipru, in jurul anului 270, si a fost pastor de oi. Numele sau provine de la cuvantul "spiris" care, in limba greaca, inseamna "cosulet", ca urmare a smereniei sale de a purta pe cap o scufie din papura, in locul mitrei episcopale. Dupa moartea sotiei sale, alege sa duca o viata ascetica, ajungand episop al Trimitundei, o cetate din apropierea orasului Pafos.
În timpul persecuțiilor sub împăratul Maximian (295 d. Hr.), sfântul a fost arestat și exilat. În anul 325, a participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, unde a uimit pe mulți cu simplitatea cu care a explicat credința ortodoxă. Fără prea multă carte, sfântul a reușit să convertească un mare filozof al vremii de la arianism la Ortodoxie, uimind pe toți cei prezenți la Sinodul de la Niceea. El a explicat unitatea și diversitatea Sfintei Treimi ținând în mână o cărămidă și spunând simplu că este formată din trei elemente esențiale, și anume foc, pământ și apă. În timp ce vorbea, s-a aprins focul în partea de sus a cărămizii și a început să curgă apa din partea de jos. Tot acolo, la Niceea, l-a cunoscut pe Sf. Ierarh Nicolae; între cei doi ierarhi s-a format o prietenie trainică.
Sfantul Spiridon a murit in anul 348 d.Hr, la varsta de 78 de ani si a fost ingropat in Biserica "Sfintilor Apostoli" din Trimitunda. Cand saracinii au cucerit cetatea, cipriotii au decis sa mute trupul Sfantului Spiridon la Constantinopol, ocazie cu care s-a descoperit ca a fost invrednicit de Dumnezeu cu darul neputrezirii. Moastele sale au fost mutate in Serbia, in anul 1453, iar la scurt timp au fost aduse in Grecia, in insula Corfu, unde se gasesc si astazi.
Datorita minunilor facute in timpul vietii, Sfantul Spiridon este considerat ocrotitorul spitalelor si a celor bolnavi, de aceea multe spitale chiar ii poarta numele. Cu puterea credintei sale, Sfantul Spiridon l-a vindecat, de o boala fara leac, doar atingandu-l, pe Constantius, fiul lui Constantin cel Mare. Pe fiica sa, Irina, a inviat-o din morti ca sa afle unde pusese aceasta un vas de mare pret al unei femei care i-l daduse spre pastrare. Unui deacon, Sfantul Spiridon i-a redat puterea de a vorbi.
O alta minune s-ar fi petrecut atunci cand Sfantul a fost intrebat de catre niste pagani cum crede el in Dumnezeu, Fiul si Sfantul Duh, ca fiind tot una si aceeasi fiinta nedespartita. Atunci, Sfantul a luat in mana o caramida, a strans-o cu putere si, din partea de sus a iesit fum, din partea de jos a curs apa, iar pamantul i-a ramas in mana. Dupa cum caramida e facuta din foc, apa si pamant care alcatuiesc unul si acelasi lucru, asa si Dumnezeu e aratat prin cele trei fete ale sale.
Alta data, mergand Sfantul Spiridon la un drum lung, intr-o caruta trasa de doi cai, unul roib si altul alb, se intampla sa-i iasa-n cale niste hoti care au taiat capetele cailor. Atunci, ca sa-l imbarbateze pe colegul cu care mergea impreuna la drum, Santul a pus in graba capul calului alb la calul roib si capul calului roib la calul alb, plecand mai departe. Se crede ca de atunci ar fi caii tarcati.
Multi credinciosi respecta aceasta zi de sarbatoare deoarece in popor exista credinta ca pe saraci ii imbogateste si pe cei bolnavi ii vindeca. De Sfantul Spiridon, in biserici se face agheazma care-i fereste pe oameni de boli primejdioase. La Sfantul Spiridon, credinciosii duc colac la biserica.
Spre deosebire de celelalte sfinte moaşte, cele ale Sfântului Spiridon dispar frecvent din raclă, venind la cei care îi cer ajutorul cu credinţă şi cu lacrimi, şi face nenumărate minuni. De aceea, multe spitale îi poartă numele şi au în incinta lor o Biserică cu hramul Sfântului Spiridon. Sfântul Spiridon vine cu sfântul său trup la cei bolnavi, care îi cer ajutorul şi îi vindecă.
Ca dovezi ale plecării Sfântului Spiridon din raclă arătăm următoarele:
- clericii şi credincioşii văd că, pentru o perioadă scurtă de timp, lipseşte trupul său din raclă;
- când Sfântul revine în raclă, trupul său este cald şi prăfuit;
- în fiecare an îi sunt schimbate încălţările, care sunt uzate şi impregnate cu praf şi iarbă; este şi motivul principal pentru care Sfântul Spiridon este ales patron al cizmarilor;
- în timpul procesiunilor religioase, Sfântul Spiridon este purtat în raclă stând în picioare;
- în Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon, de peste 1600 de ani, credincioşii cântă :
"Bucură-te, că eşti şi cu oamenii cu trupul petrecător; Bucură-te, al cărui trup săvârşeşte astăzi minuni; Bucură-te, că încălţămintele tale slujesc drept dovadă".
Când insula Corfu a aparţinut veneţienilor (catolici), aceştia l-au cinstit pe Sfântul Spiridon cu evlavie, pentru ajutorul dobândit de la el.
Într-o zi i-au schimbat hainele arhiereşti cu un veşmânt cusut cu fire de aur. Sfântului Spiridon nu i-au plăcut însă straiele aurite, pe care a doua zi veneţienii le-au găsit lângă sfânta raclă, iar Sfântul Spiridon era din nou îmbrăcat în straiele sale arhiereşti smerite.
La Ierusalim există o Biserică cu hramul Sfântului Ierarh Spiridon. Într-o zi, când preotul a intrat în Biserică, l-a văzut pe Sfântul Spiridon uitându-se pe fereastră. După ce Sfântul Spiridon a plecat, a rămas impregnat pe geamul ferestrei chipul său. Această minune se poate vedea şi astăzi.
Sfântului Spiridon i se fac slujbe şi ceremonii, cu scoaterea sfintelor sale moaşte, în următoarele zile:
- în sâmbăta lui Lazăr, zi în care i-a scăpat de foamete pe locuitorii din Corfu, prin aducerea de vapoare cu grâu;
- în duminica Floriilor, pentru vindecarea celor bolnavi;
- în ziua de 11 august, când i-a alungat pe turcii care voiau să cucerească oraşul;
- în prima duminică din luna noiembrie, când îi vindecă pe suferinzii de boli grele.
”Aparatorului credintei dreptmaritorilor, Cuviosului Parintelui nostru Spiridon, sa-i aducem din inima marturisiri multumitoare, toti care prin ale lui intelepte invataturi ne-am luminat cu credinta, si sa-i cantam : Bucura-te, Sfinte Ierarhe Spiridoane, mare facatorule de minuni."
