Sfintii Apostoli Petru si Pavel

Viața parohiei Iunie 28, 2013

          În plin miez de vară, când soarele dogoreşte pământul iar holdele se pleacă în bătaia vântului, Biserica Creştină prăznuieşte în fiecare an, la 29 Iunie pe unii dintre cei mai mari, mai cunoscuţi şi mai veneraţi dintre sfinţi şi anume pe Sf. Apostoli Petru şi Pavel.

          E o sărbătoare cu profunde rezonanţe spirituale în sufletele creştinilor care cinstesc pe cei doi mari corifei ai Apostolilor, care şi-au închinat întreaga viaţă propovăduirii "cu timp şi fără timp" a Evangheliei lui Hristos, ba mai mult au pecetluit această lucrare cu sângele lor vărsat martiric pentru Hristos şi pentru Biserica Sa.

          E o sărbătoare care datează încã din secolul II al erei creştine şi evlavia credincioşilor s-a materializat în ridicarea de biserici pe locul martirajului lor, iar imnografii creştini şi marii părinţi ai Bisericii s-au întrecut în a-i elogia pe cei doi apostoli care, prin cuvântul şi sângele lor, uniţi în Hristos, au plămădit Roma creştină şi Biserica întreagă. 

          Din Sf. Evanghelii, cunoaştem că Sf. Petru era originar din localitatea Betsaida din Galileea, fiind fiul lui Iona şi frate mai mare al lui Andrei cel dintâi chemat de Domnul la lucrarea apostoliei, şi se numea Simon, până când Mântuitorul i-a schimbat acest nume în Chefa sau Petru.

          Luând cunostinţă de ideea mesianică, Sf. Petru a devenit un adept zelos al acesteia şi este primul care l-a numit pe Iisus "Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu" (Matei 16, 17-19).

          Biserica creştină este temeluită pe credinţa tare ca piatra în dumnezeirea Mântuitorului Hristos, mărturisită de Sf. Ap. Petru.

          După Pogorârea Sf. Duh la Rusalii, Sf. Petru este cel dintâi care vesteşte poporului evreu pe Iisus Hristos cel răstignit şi înviat, îndemnându-i pe toţi la pocăinţă şi întoarcere la credinţă (Fapte 3, 19).

           Din Ierusalim, după întemeierea Bisericii Creştine în ziua Cincizecimii Sf. Petru a mers să vestească Evanghelia Împărăţiei în Antiohia, Pont, Galiţia, Capadochia, Bitinia şi la Roma, unde a suferit şi moarte de martir la 29 Iunie în anul 67.

           Potrivit unei vechi tradiţii, Sf. Petru a cerut să fie răstignit cu capul în jos, dorind să arate deosebirea dintre chinurile sale şi cele ale dumnezeiescului său Învăţător.

           Sf. Petru a fost unul dintre cei trei apostoli pe care Mântuitorul Hristos i-a fãcut martori ai slavei Sale dumnezeieşti pe muntele Taborului.

           De la Sf. Apostol Petru ne-au rămas scrise în Canonul Noului Testament două epistole soborniceşti, mult folositoare vieţii creştine.

           Sf. Apostol Pavel, supranumit "apostolul neamurilor", pentru că a predicat Evanghelia mai ales păgânilor, s-a născut într-o familie de iudei bogaţi în Tarsul Ciliciei, primind o educaţie strălucită în şcoala rabinului Gamaliel.

           La început, Saul, căci aşa fusese numit la naştere, a fost un adept înfocat al legii mozaice şi un duşman de moarte al creştinilor.

           Este cunoscută întâmplarea petrecută pe drumul Damascului, când, plecat să-i persecute pe creştini, Saul se întâlneşte cu Iisus cel înviat şi se converteşte la creştinism devenind cum spune Fericitul Augustin "din lup miel, din persecutor înfocat un vestitor neobosit al Evangheliei, învăţător şi apostol al popoarelor."

           A propovăduit pe Hristos tuturor străbătând în trei călătorii misionare toatã Asia, Spania, Britania si Italia, înfiinţând comunităţi creştine, hirotonind episcopi, preoţi şi diaconi.

          De la Sf. Apostol Pavel ne-au rămas 14 epistole scrise cu diferite ocazii şi în timpuri diferite, din care emană grija neobosită a apostolului pentru propovăduirea şi păstrarea nealterată a învăţăturii creştine.

           Ajungând la Roma a doua oară, Sf. Pavel a fost închis şi condamnat la moarte de către crudul împărat Nero, tăindu-i-se capul şi câştigând în aceeasi zi de 29 Iunie a anului 67, împreună cu Sf. Petru cununa cea nevestejită a muceniciei.
            
            Pe locul unde a fost răstignit în Roma Sf. Petru, în circul neronian acum se ridică basilica Sf. Petru, iar în locul martiriului Sf. Pavel de pe via Ostia, creştinii au ridicat o biserică închinată lui şi anume biserica "San Paulo fuori la mura", adică biserica din afara zidurilor cetăţii.

          Ogorul Bisericii stropit de sângele lui Hristos şi al martirilor între care şi al Sf. Ap. Petru şi Pavel a rodit şi va rodi până la sfârşitul veacurilor credinţă, nădejde şi iubire. Cinstindu-i pe Sf. Ap. Petru şi Pavel îl preamărim pe Dumnezeu, izvorul sfinţeniei "cel minunat întru Sfinţii Săi".

          Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, care se sărbătoresc la 29 Iunie al fiecărui an, au propovăduit amândoi Evaghelia cu mult zel. Biserica creştină în general şi cea românească în special îi socoteşte "întâistătători" între apostoli. Viaţa şi activitatea lor misionară, ca şi minunile săvârşite de ei, sunt descrise în parte în Noul Testament şi Faptele Apostolilor. Deasemenea, întreaga activitate a Sfântului Apostol Pavel reiese din cele 14 epistole scrise de el către Bisericile locale înfiinţate de el. 

           Amândoi au murit de moarte martirica în anul 67. Apostolul Petru a fost răstignit cu capul în jos la Roma, iar Sfântul Apostol Pavel a suferit moartea prin tăierea capului. De aceea au sărbătoarea comuna la 29 Iunie. Biserica Ortodoxa a instituit în întâmpinarea acestei importante sărbători un post de mai multe zile.